Uretrita gonococică este o infecție cu transmitere sexuală provocată de bacteria Neisseria gonorrhoeae, cunoscută popular drept gonococ. Această afecțiune afectează uretra, adică tubul prin care urina părăsește vezica, și poate cauza inflamații dureroase și simptome supărătoare. Termenii cheie „uretrita gonococică”, „cauze”, „simptome” și „opțiuni de tratament” sunt importanți pentru a înțelege tabloul complet al acestei boli.
Afecțiunea este frecvent întâlnită la persoanele active sexual, în special atunci când nu sunt utilizate metode de protecție. Deși poate fi tratată eficient, uretrita gonococică rămâne o problemă de sănătate serioasă, deoarece netratată duce la complicații, inclusiv infertilitate sau transmiterea infecției la partener.
Simptomele sunt mai evidente la bărbați decât la femei, însă ambele sexe pot fi afectate. Disconfortul la urinare, secrețiile uretrale și senzația de arsură sunt semne frecvente care ridică suspiciunea unei infecții gonococice.
Tratamentul corect, bazat pe antibiotice, trebuie stabilit exclusiv de medic. Autotratamentul este periculos și poate duce la rezistență bacteriană. Prevenția, prin educație sexuală și folosirea prezervativului, rămâne cea mai sigură metodă de protecție.
Ce este uretrita gonococică și cum se manifestă?
Uretrita gonococică este o inflamație a uretrei provocată de bacteria gonococică. Infecția apare prin contact sexual neprotejat, fie vaginal, anal sau oral.
Această afecțiune se distinge de alte forme de uretrită prin agentul cauzator specific – Neisseria gonorrhoeae. Bacteria se atașează de mucoasa uretrală și provoacă o reacție inflamatorie intensă.
Simptomele sunt uneori evidente, dar există și cazuri asimptomatice.
Semne frecvente la bărbați:
- usturime la urinare
- secreție uretrală gălbuie sau verzui
- senzație de presiune în zona genitală
- inflamație și roșeață la nivelul meatului urinar
Semne posibile la femei:
- urinări dureroase sau frecvente
- secreții vaginale modificate
- durere pelvină sau la contact sexual
- sângerări între menstruații
Deoarece simptomele la femei pot fi discrete, infecția trece adesea neobservată și se descoperă abia la apariția complicațiilor.
Cauzele și factorii de risc în uretrita gonococică
Cauza directă este transmiterea bacteriei gonococice prin contact sexual. Totuși, există factori care cresc riscul de a dezvolta infecția.
Cauze și căi de transmitere:
- contact sexual vaginal, anal sau oral neprotejat
- contact cu secrețiile unei persoane infectate
- transmitere de la mamă la copil în timpul nașterii
Factori de risc majori:
- viață sexuală activă fără prezervativ
- parteneri multipli
- lipsa testărilor periodice pentru infecții cu transmitere sexuală
- vârsta tânără (15–29 ani), când prevalența este mai mare
- consumul de alcool sau droguri care scade vigilența privind protecția
În multe cazuri, infecția coexistă cu alte boli cu transmitere sexuală, precum chlamydia. De aceea, un diagnostic corect presupune teste multiple.
Diagnostic și diferențiere față de alte tipuri de uretrită
Diagnosticarea uretritei gonococice necesită atât evaluare clinică, cât și teste de laborator.
Pașii diagnosticului:
- anamneză detaliată și descrierea simptomelor
- examen clinic al zonei genitale
- recoltarea unei probe de secreție uretrală sau vaginală
- test PCR (detecție ADN bacterian)
- cultură bacteriană pentru identificarea gonococului și testarea sensibilității la antibiotice
Diferențierea față de alte tipuri de uretrită (chlamidică, trichomoniază, micoplasme) este foarte importantă. Simptomele pot fi asemănătoare, dar tratamentul diferă.
Un diagnostic greșit poate duce la tratament ineficient și complicații severe.
Complicații posibile dacă uretrita gonococică nu este tratată
Ignorarea simptomelor sau întreruperea tratamentului înainte de finalizare poate duce la răspândirea bacteriei.
Complicații la bărbați:
- epididimită (inflamația testiculelor)
- prostatită
- stricturi uretrale (îngustarea uretrei)
- infertilitate
Complicații la femei:
- boală inflamatorie pelvină
- infertilitate prin afectarea trompelor uterine
- sarcini extrauterine
- transmiterea infecției la nou-născut
Complicații generale:
- septicemie gonococică (bacteria ajunge în sânge)
- afectarea articulațiilor și a pielii
Aceste riscuri subliniază importanța prezentării rapide la medic și respectarea tratamentului complet.
Opțiuni moderne de tratament pentru uretrita gonococică
Tratamentul se bazează pe antibiotice, însă alegerea medicamentului potrivit depinde de rezultatul testelor bacteriologice.
Tratament recomandat de ghidurile internaționale:
- ceftriaxonă (administrată injectabil)
- doxiciclină sau azitromicină, dacă există coinfecție cu chlamydia
- tratament simultan al partenerului sexual
- abstinență sexuală pe durata terapiei
Principii importante:
- nu se întrerupe tratamentul înainte de termen
- se evită autotratamentul cu antibiotice cumpărate fără rețetă
- este necesar un control medical după tratament, pentru confirmarea vindecării
Pe lângă antibiotice, medicul poate recomanda antiinflamatoare sau analgezice pentru ameliorarea simptomelor.
Prevenția uretritei gonococice: cea mai sigură protecție
Prevenția rămâne cea mai eficientă strategie împotriva acestei infecții.
Măsuri simple de protecție:
- utilizarea prezervativului la fiecare contact sexual
- testări periodice pentru infecții cu transmitere sexuală
- relații sexuale monogame, cu partener testat
- educație sexuală corectă încă din adolescență
- evitarea contactelor sexuale riscante în condiții de consum de alcool sau droguri
Pentru femeile gravide, testarea și tratamentul în timpul sarcinii previn transmiterea infecției la copil.
Uretrita gonococică este o infecție cu transmitere sexuală care poate fi tratată eficient dacă este diagnosticată la timp. Simptomele precum usturimea la urinare și secrețiile anormale nu trebuie ignorate.
Cauza principală este contactul sexual neprotejat, iar factorii de risc includ partenerii multipli și lipsa testărilor. Diagnosticul se stabilește prin teste de laborator, iar tratamentul se bazează pe antibiotice administrate corect.
Complicațiile sunt serioase, de la infertilitate până la infecții generalizate. Din acest motiv, prezentarea rapidă la medic și respectarea indicațiilor sunt vitale.
Prevenția, prin folosirea prezervativului și controale regulate, este cea mai bună protecție.