Testamentul îți permite să stabilești cine va primi anumite bunuri după deces, să desemnezi un executor testamentar sau să explici cum dorești să fie împărțită partea disponibilă a averii. În România, cele mai folosite variante sunt testamentul autentic, întocmit la notar, și testamentul olograf, scris integral de mâna testatorului. Ambele pot fi valabile, dar oferă niveluri diferite de siguranță.
Testamentul notarial este verificat juridic, păstrat în arhivă și înregistrat într-un registru național. Cel olograf poate fi făcut acasă, fără costuri, însă se poate pierde, deteriora sau contesta mai ușor. Indiferent de formă, nu poți dispune decât de bunurile și drepturile care îți aparțin. De asemenea, trebuie respectată rezerva succesorală a copiilor, soțului supraviețuitor și, în anumite situații, a părinților.
Ce poți stabili prin testament
Testamentul este un act personal, unilateral și revocabil. Produce efecte numai după deces și poate fi modificat sau retras oricând, atât timp cât testatorul are capacitatea și discernământul necesare.
Poți lăsa întreaga moștenire unei persoane, o cotă din aceasta sau anumite bunuri determinate. De exemplu, poți stabili ca un apartament să ajungă la un copil, un autoturism la un nepot și o anumită sumă de bani la altă persoană.
Prin testament mai poți:
- desemna un executor testamentar;
- impune anumite sarcini legatarului, în limitele legii;
- revoca un testament anterior;
- dezmoșteni un moștenitor în limita permisă;
- include dispoziții privind funeraliile;
- recunoaște un copil, dacă sunt îndeplinite condițiile legale.
Nu poți lăsa prin testament un bun care aparține integral altei persoane. Dacă o locuință este bun comun al soților, poți dispune numai de partea care îți aparține după stabilirea cotelor.
Soții nu pot face un singur testament comun prin care își lasă reciproc bunurile. Fiecare trebuie să întocmească un act separat, pe care îl poate modifica fără acordul celuilalt.
Testamentul nu transferă bunurile în timpul vieții. Continui să le folosești, să le vinzi sau să le donezi. Dacă vinzi un bun menționat în testament, dispoziția referitoare la acel bun poate rămâne fără obiect.
Înainte de redactare, fă un inventar al bunurilor importante și verifică actele de proprietate. Pentru imobile sunt utile adresa completă, numărul cadastral și numărul cărții funciare. Pentru conturi, autoturisme sau părți sociale trebuie folosite date suficient de precise pentru identificare.
Beneficiarii trebuie identificați prin nume complet și, dacă este posibil, prin cod numeric personal, data nașterii sau grad de rudenie. Formulări precum las casa persoanei care m-a îngrijit pot genera dispute dacă mai multe persoane susțin că îndeplinesc descrierea.
Cum se întocmește testamentul autentic la notar
Testamentul autentic este redactat sau verificat de notar și semnat în cadrul procedurii notariale. Poți merge la orice notar public, fără să fii limitat de domiciliu ori de locul în care se află bunurile.
În mod obișnuit, trebuie să prezinți:
- actul de identitate;
- datele de identificare ale beneficiarilor;
- actele de stare civilă relevante;
- informații și documente despre bunurile menționate;
- eventualele testamente anterioare;
- instrucțiunile privind împărțirea moștenirii.
Notarul discută cu testatorul și verifică dacă dispozițiile exprimate sunt înțelese și asumate. Totodată, explică limitele legate de rezerva succesorală și poate reformula clauzele neclare fără să schimbe voința persoanei.
Testamentul este citit înainte de semnare. Dacă testatorul nu poate citi, scrie sau semna, se aplică reguli speciale, astfel încât voința sa să poată fi exprimată și verificată.
Un exemplar este păstrat permanent în arhiva notarială. Existența actului este înscrisă în Registrul național notarial de evidență a liberalităților. Conținutul nu devine public în timpul vieții testatorului, dar testamentul va putea fi găsit după deces, la deschiderea succesiunii.
Costul diferă în funcție de complexitatea actului, numărul dispozițiilor și serviciile suplimentare. Este util să ceri notarului o estimare înainte de programare.
Testamentul autentic este recomandat când există mai multe proprietăți, copii din relații diferite, un soț supraviețuitor, bunuri de valoare sau posibilitatea unui conflict între moștenitori. Verificarea juridică reduce riscul unor formulări imposibil de aplicat.
Actul autentic poate fi contestat, dar este mai greu de atacat pentru motive legate de identitatea autorului, semnătură sau formă. Notarul consemnează împrejurările în care a fost exprimată voința, ceea ce oferă o protecție suplimentară.
Cum scrii corect un testament olograf
Testamentul olograf poate fi întocmit acasă și nu necesită prezența notarului. Pentru a fi valabil, trebuie să îndeplinească simultan trei condiții obligatorii:
- să fie scris integral de mâna testatorului;
- să fie datat de mâna acestuia;
- să fie semnat de testator.
Un document redactat pe calculator, imprimat și semnat de mână nu este testament olograf valabil. Nici textul scris de altă persoană și semnat de testator nu respectă cerința legală.
Data trebuie să permită stabilirea exactă a momentului redactării. Scrie ziua, luna și anul. Data este importantă pentru verificarea capacității testatorului și pentru stabilirea ordinii între mai multe testamente.
Semnătura trebuie pusă la finalul dispozițiilor. Dacă ai făcut modificări importante, cea mai sigură soluție este să rescrii documentul integral. Tăieturile, adăugirile și paginile nesemnate pot produce discuții.
Folosește formulări directe. Identifică persoanele și bunurile, precizează cota ori obiectul lăsat și arată dacă revoci actele anterioare. Evită condițiile imposibile, ilegale sau greu de verificat.
Testamentul poate fi păstrat acasă, încredințat unei persoane sau depus la un birou notarial. Depunerea la notar protejează documentul fizic, însă nu transformă actul olograf într-un testament autentic.
După deces, documentul trebuie prezentat notarului care instrumentează succesiunea. Acesta îl deschide și îl vizează spre neschimbare. Dacă scrisul ori semnătura sunt contestate, poate deveni necesară o expertiză grafoscopică și chiar soluționarea conflictului în instanță.
Principalul risc este ca documentul să nu fie găsit. Persoana care îl păstrează îl poate pierde, ascunde sau distruge. Hârtia se poate deteriora, iar beneficiarii pot afla prea târziu că testamentul a existat.
Limitele impuse de rezerva succesorală
Testamentul nu poate înlătura complet orice moștenitor. Legea protejează soțul supraviețuitor, descendenții și ascendenții privilegiați, adică părinții defunctului atunci când au vocație succesorală.
Rezerva fiecărui astfel de moștenitor reprezintă jumătate din cota pe care ar fi primit-o prin moștenire legală. Partea rămasă este cotitatea disponibilă, de care testatorul poate dispune mai liber.
Dacă defunctul lasă un soț și doi copii, soțului i-ar reveni legal un sfert, iar copiilor împreună trei sferturi. Rezerva soțului este o optime, iar rezerva copiilor împreună este de trei optimi. În exemplul simplificat, jumătate din moștenire rămâne disponibilă.
Dacă testamentul depășește partea disponibilă, moștenitorii rezervatari pot cere reducerea dispozițiilor excesive. La calcul pot conta și anumite donații făcute în timpul vieții.
Testamentul poate fi revocat printr-un act notarial sau printr-un testament ulterior. Un act nou nu îl anulează întotdeauna integral pe cel vechi dacă dispozițiile pot fi aplicate împreună. De aceea, este bine să menționezi expres ce documente anterioare revoci.
Pentru o situație simplă, testamentul olograf poate fi suficient dacă este scris corect și păstrat în siguranță. Când există mai mulți moștenitori, bunuri importante sau riscul unui conflict, varianta notarială oferă mai multă siguranță și crește șansele ca voința ta să fie aplicată exact.
